Daca mi-as da ochii peste cap, oare as reusi sa-mi vad gaura curului?
Oare acesta e motivul pentru care "mimozelele" care isi dau ochii peste cap au privirile alea scarbite?
Mi se intampla destul de des: de prea multa scarba sa imi vina sa nu mai deschid ochii. I-as da peste cap. Nu pot. Ii inchid. Imi vad pleoapele. Pleoapele mele sunt o priveliste mult mai placuta. Uneori, la oboseala, vad stelute si linii de toate culorile, mai putin maro. Urasc culoarea maro.
Stii? se intampla uneori sa dorim atat de mult un lucru incat devine in mintea noastra real si sa te tii atunci cand ajungem insa sa pricepem ca adevarul "nostru" ne minte, ca oameni si lucruri pe care le pretuiam deopotriva devin minciuni, trairi anoste... Ei bine, in momentele acelea imi vine sa-mi dau ochii peste cap si ma oftic ca nu pot, imi rod unghiile, ma spal pe cap cu apa rece, injur in gand si in gura mare si ma incant cand cei din jur ma privesc ca pe un nebun. O placere perversa, un fel de autoflagelare pentru ca, atunci, in momentele acelea, prefer sa-mi vad gaura curului decat sa privesc "universul" de pete maro in care m-am inconjurat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
deh, ce sa zic, mai stai si tu prin casa, ca pe afara, stiu, e plin de cacati de caine(!!).
in casa e bine, faci curat(!!), dai cu spray de trandafiri, tragi perdelele colorate ca sa treaca o lumina ca de cur-cubeu prin ele...si cand te simti mai relaxat iti tragi un glonte in cap!! (glumeam, stiu ca iti trebuie sa obtii mai intai permisu de port arma :D)
Trimiteți un comentariu