Copil fiind nu puteam sa deosebesc verdele-iarba de maro-rahat.
La fel nu pot sa fac azi distinctia intre omul-planta si omul de cacat.
Nu aveti nici cea mai mica idee ce insemna pentru mine sa aud invectivul "pula verde"... puteati oricand sa ma intrebati daca am "vazut un cal maro", raspunsul ar fi fost, in mod constant: "am vazut o lae".
Am reusit intr-un tarziu sa le deosebesc totusi dar de atunci am asociat culoarea cuvantului iar cuvantul notiunii si pentru mine pamantul este "brun" si omul este "maro". Imi vine mult mai usor sa desemnez notiuni abstracte cu denumirea unei culori decat cu invectivul "de cacat".
Un unchi, desucheat, ce-i drept, dar om uns cu toate alifiile si cu un IQ de academician, imi spunea ca peste tot pe unde a umblat (si a umblat la viata lui) a auzit spuandu-se "shit", "merde" etc. dar niciodata nu a simtit mirosul asa cum il simte atunci cand spune "cacat". Asta inseamna pentru mine "maro": acelasi cacat, doar cu miros mai "diafan" si fara muste.
Daca il folosesc atat de des este pentru ca incerc sa ma exprim mai putin violent dar totusi sa spun totul.
Problema mea nu cred ca se gaseste la nivel de exprimare ci s-ar putea sa fie la nivel vizual: prea mult "maro" in jurul nostru, sau poate ca doar eu il vad! Nu pot decat sa sper ca eu sa fiu de vina iar lumea in care traim sa nu sufere, ea, de "maro-obsesiv-compulsiv".
La fel nu pot sa fac azi distinctia intre omul-planta si omul de cacat.
Nu aveti nici cea mai mica idee ce insemna pentru mine sa aud invectivul "pula verde"... puteati oricand sa ma intrebati daca am "vazut un cal maro", raspunsul ar fi fost, in mod constant: "am vazut o lae".
Am reusit intr-un tarziu sa le deosebesc totusi dar de atunci am asociat culoarea cuvantului iar cuvantul notiunii si pentru mine pamantul este "brun" si omul este "maro". Imi vine mult mai usor sa desemnez notiuni abstracte cu denumirea unei culori decat cu invectivul "de cacat".
Un unchi, desucheat, ce-i drept, dar om uns cu toate alifiile si cu un IQ de academician, imi spunea ca peste tot pe unde a umblat (si a umblat la viata lui) a auzit spuandu-se "shit", "merde" etc. dar niciodata nu a simtit mirosul asa cum il simte atunci cand spune "cacat". Asta inseamna pentru mine "maro": acelasi cacat, doar cu miros mai "diafan" si fara muste.
Daca il folosesc atat de des este pentru ca incerc sa ma exprim mai putin violent dar totusi sa spun totul.
Problema mea nu cred ca se gaseste la nivel de exprimare ci s-ar putea sa fie la nivel vizual: prea mult "maro" in jurul nostru, sau poate ca doar eu il vad! Nu pot decat sa sper ca eu sa fiu de vina iar lumea in care traim sa nu sufere, ea, de "maro-obsesiv-compulsiv".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu