M-am trezit deshidratat si cu capul mare. Cazut fiind din raiul unei nopti lungi de marti, 13 in cazanul cu catran al luciditatii matinale, prin incercarea de a stabili a cui a fost vina ca lui "Vineri" i-a fost furata poseta nu am facut altceva decat sa imi acutizez simptomatologia necesitanta de antinevralgic si aspirina. Am coborat pana la farmacie sa le cumpar insa m-am intors cu ceai rece de lamaie. Undeva, pe drumul dintre lobul intentional si emisfera volitionala, influentele motivationale au fost deturnate schimband macazul de la durerea de cap spre gatlejul tavalit in sare si uscat pe taciuni aprinsi. Mana de neuroni teroristi responsabili este probabil situata in aria de proiectie a grumazului. In acel loc presupun ca se afla Libanul maruntei mele lumi cerebrale. Cred ca Libanul asta are tendinte expansioniste si dupa cate lichide am ingerat in ultimele doua ceasuri presupun ca doreste o mai larga deschidere la mare - poate ca doreste sa devina insula sau, la dracu ! o vrea sa devina noua Atlantida.
Acum am in fata o cana de cafea si o sticla de ceai din care sorb alternativ si nediscriminatoriu in timp ce capul imi pulseaza in ritmul ceasului mecanic de la capul patului. Am o banuiala ca piticii responsabili cu invartirea mecanismului ciocanesc intentionat mai tare in semn de razbunare - desi ceasul este chinezesc, piticii sunt din Muntii Padurea Neagra iar lor nu le-am adus nici un strop de bere aseara. (De, incerc sa-i mentin in forma - atat de in forma incat ceasul o ia inainte cate 20 de minute in 24 de ore.)
Dupa acest efort imens facut in incercarea de a descrie mica mea apocalipsa de jucarie, in incheiere, ma incearca o maxima de-a dreptul minima:
Uneori gandesc deci uneori exist.
...Astazi nu este cazul.
Acum am in fata o cana de cafea si o sticla de ceai din care sorb alternativ si nediscriminatoriu in timp ce capul imi pulseaza in ritmul ceasului mecanic de la capul patului. Am o banuiala ca piticii responsabili cu invartirea mecanismului ciocanesc intentionat mai tare in semn de razbunare - desi ceasul este chinezesc, piticii sunt din Muntii Padurea Neagra iar lor nu le-am adus nici un strop de bere aseara. (De, incerc sa-i mentin in forma - atat de in forma incat ceasul o ia inainte cate 20 de minute in 24 de ore.)
Dupa acest efort imens facut in incercarea de a descrie mica mea apocalipsa de jucarie, in incheiere, ma incearca o maxima de-a dreptul minima:
Uneori gandesc deci uneori exist.
...Astazi nu este cazul.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu