Ma paste dorul de oameni ce nu au dat inca sa plece.
Imi amintesc de povestea fiului ce nu putea sa planga la inmormantarea propriului tata dar care lacrima mai apoi de fiecare data cand calca batatura parinteasca. Ma simt intrucatva la fel ca el dar numai ca poate prea devreme jelind pe cei ce inca n-au plecat. Simt ca o sa mai ingrop inca ceva in masa amorfa de amintiri iar daca "Vineri" are albumul ei de poze la care sa se intoarca mie nu imi ramane decat gustul asta amar dupa vremurile "dulci" ce mi-au fost si mie date ca si lor, mainii de oameni pe care ii numesc prieteni.
Ma paste dorul de oameni ce nu au dat inca sa plece; ma paste si ma indeamna sa imi trag picioarele (forma invectiva) prin tara asta care ne goneste!
Macar am apucat sa-i vad fericiti pana la lacrimi si am apucat sa citesc in urmele lacrimilor un strop de teama si de regret asemanator cu al meu, cu al nostru. O mica urma de egoism pe care o poarta poate si sfintii - supliciile rareori apartin unui singur om.
Macar stim unde se gaseste dragostea. Macar stim ca suntem capabili sa o purtam si vai si amar de noi daca nu am mai fi astfel pentru ca de s-ar intampla sunt hotarat sa incropesc pedeapsa de inchizitor boland pentru noi toti: masina de cusut buzele ce au uitat sa sarute si moara de macinat mintile ce si-au amintit cum sa uite.
Imi amintesc de povestea fiului ce nu putea sa planga la inmormantarea propriului tata dar care lacrima mai apoi de fiecare data cand calca batatura parinteasca. Ma simt intrucatva la fel ca el dar numai ca poate prea devreme jelind pe cei ce inca n-au plecat. Simt ca o sa mai ingrop inca ceva in masa amorfa de amintiri iar daca "Vineri" are albumul ei de poze la care sa se intoarca mie nu imi ramane decat gustul asta amar dupa vremurile "dulci" ce mi-au fost si mie date ca si lor, mainii de oameni pe care ii numesc prieteni.
Ma paste dorul de oameni ce nu au dat inca sa plece; ma paste si ma indeamna sa imi trag picioarele (forma invectiva) prin tara asta care ne goneste!
Macar am apucat sa-i vad fericiti pana la lacrimi si am apucat sa citesc in urmele lacrimilor un strop de teama si de regret asemanator cu al meu, cu al nostru. O mica urma de egoism pe care o poarta poate si sfintii - supliciile rareori apartin unui singur om.
Macar stim unde se gaseste dragostea. Macar stim ca suntem capabili sa o purtam si vai si amar de noi daca nu am mai fi astfel pentru ca de s-ar intampla sunt hotarat sa incropesc pedeapsa de inchizitor boland pentru noi toti: masina de cusut buzele ce au uitat sa sarute si moara de macinat mintile ce si-au amintit cum sa uite.
Un comentariu:
"Ma paste dorul de oameni ce nu au dat inca sa plece."
m-a urmarit fraza asta dupa ce am citit-o, ma mai urmareste
Trimiteți un comentariu