Nisip

Ma uit la pozele alea ca si cum ar veni din alta lume. Privesc ca un neofit la opera maestrului. Nu inteleg nimic. Nu inteleg cum au ajuns acolo. Albumele lui "Vineri" sunt mai apropiate, mai personale. Am fost si eu prin locurile astea, le recunosc, dar dincolo... la ei?
Oare painea are acelasi gust? Oare oamenii sunt la fel?
Cui ii pasa? Daca suntem un pumn de nisip de ce i-ar pasa unui graunte de celalalt graunte altcandva si altfel decat atunci cand se intalnesc? Ei sunt acolo, noi suntem aici si pana si "aici" este un loc atat de mare incat ne intalnim prea rar si la un moment dat incepem sa ne mintim ca nu ne pasa. Un graunte de nisip asa rotunjit cum sunt nu pot sa uit ca mi-am "pilit" ascutisurile prin invecinarea cu ei, cu cei dusi de vant mai departe sau aici "aproape". Cine stie? poate ca valurile ne vor arunca intr-un final pe acelasi tarm al unui rai de nisip.
Mi-e somn. Ma duc sa visez o plaja pe care o cunosc prea bine.