Rand pe rand... cate unul, cate doi...
Canada, Franta, Spania... Si eu ma simt lasat de izbeliste si imi vine sa injur din nou. Sa injur mai aprig, sa injur mai des.
Am stat intr-o seara la o bere cu 10 tigari si mi-am facut autocritica. Acum stiu ca nu sunt invidios. Stiu ca mi-e ciuda dar nu pentru ca erau oameni inteligenti, nu. Mi-e ciuda ca aveau bun simt si nimeni nu vede, nimeni nu vorbeste, nimeni nu le simte lipsa nici lor nici bunului lor simt.
Cacanar dupa cacanar se perinda la TV intre un viol si o crima si ne explica cum sta treaba cu "exodul inteligentelor" sau cu romanasi care, "dincolo", ori traiesc facand furori - ori traiesc ridicandu-si furourile (dupa caz: pana in genunchi ca sa insamanteza capsuni sau pana peste cap ca sa insamanteze capsunarul). Ba, si doare ! Doare ca un chivernisit d'asta, de trei parale, isi da cu parerea despre niste lucruri care ii sunt coplet straine. Asta crede ca pe mine ma "rupe" faptul ca pleaca inteligentele si nu o sa mai am cu cine sa vorbesc? Pai o sa vorbesc singur, ba. O sa vorbesc singur si o sa ajung la balamuc unde voi lua o pauza de la adevaratul si unicul balamuc cotidian in care traiesc/traim.
Nu, tetea, nu. Acolo unde se futu microfonu' nu stie nimeni nimic despre bun simt. Nu intelege nimeni ca pe mine/noi ne doare ca o sa ramanem singuri intre atatia nesimtiti iar bunul nostru simt (daca il mai am/avem) se va strange, se va stafidi, se va duce dracului... O sa ramanem singuri intr-o tara de javre, jigodii, cacanari si cocalari si deja doare cand te gendesti ca trebuie sa fi al dracului de tare sa nu ajungi ca ei - un alt dobitoc "futut la microfon"...
Si nu poti sa ii invinuiesti pe cei ce pleaca: cate unul, cate doi. Rand pe rand ii petreci cu privirea, cu gandul, ca pe ultimul drum. Numai ca de data aceasta, parca, ei pleaca spre viata iar noi ramanem intr-o lume ce se apropie tot mai tare de "lumea ailalta".
De obicei, exact acum, in momentul in care ajung cu "rationamentul" in punctul asta, ma infior si imi vine sa injur cel mai tare si sa scuip si sa zgarii si sa trimit la dracu. Si dupa ce trece fiorul asta se face liniste, atat de liniste incat mai-mai ca imi aud gandurile. Iar gandurile astea imi spun sa nu plec si eu, sa raman. Sa ma lupt sa-mi pastrez un pic de bun simt - macar cat sa nu incerc sa ii dau spaga lui Sf. Petru la poarta raiului ca sa ma lase sa intru... Sa raman si sa imi invat copiii (si pe oricare altul care ar vrea) sa se lupte si ei, sa injure si sa "futa microfoane" javrelor, jigodiilor, cacanarilor si cocalarilor. Sa raman si sa spun in fata tuturor trogloditilor ca sunt trogloditi. Sa raman si sa scuip in palmele intinse asteptand peschesul. Sa raman si sa ma pis pe toate crucile de alabastru puse la capataiul cine stie carui criminal nenorocit ce si-a cumparat titulatura de filantrop. Si de ce sa nu ne gandim la ce poate fi mai rau? poate sa raman si sa imi caut tovaras "de joaca" pentru "sejururile" de la azil. :)
Pana acum s-au dus I si A, R, I si "P". Deja nu mai am degete destule la o mana...
De-ai vostri cati s-au dus?
Si cati inca?
Canada, Franta, Spania... Si eu ma simt lasat de izbeliste si imi vine sa injur din nou. Sa injur mai aprig, sa injur mai des.
Am stat intr-o seara la o bere cu 10 tigari si mi-am facut autocritica. Acum stiu ca nu sunt invidios. Stiu ca mi-e ciuda dar nu pentru ca erau oameni inteligenti, nu. Mi-e ciuda ca aveau bun simt si nimeni nu vede, nimeni nu vorbeste, nimeni nu le simte lipsa nici lor nici bunului lor simt.
Cacanar dupa cacanar se perinda la TV intre un viol si o crima si ne explica cum sta treaba cu "exodul inteligentelor" sau cu romanasi care, "dincolo", ori traiesc facand furori - ori traiesc ridicandu-si furourile (dupa caz: pana in genunchi ca sa insamanteza capsuni sau pana peste cap ca sa insamanteze capsunarul). Ba, si doare ! Doare ca un chivernisit d'asta, de trei parale, isi da cu parerea despre niste lucruri care ii sunt coplet straine. Asta crede ca pe mine ma "rupe" faptul ca pleaca inteligentele si nu o sa mai am cu cine sa vorbesc? Pai o sa vorbesc singur, ba. O sa vorbesc singur si o sa ajung la balamuc unde voi lua o pauza de la adevaratul si unicul balamuc cotidian in care traiesc/traim.
Nu, tetea, nu. Acolo unde se futu microfonu' nu stie nimeni nimic despre bun simt. Nu intelege nimeni ca pe mine/noi ne doare ca o sa ramanem singuri intre atatia nesimtiti iar bunul nostru simt (daca il mai am/avem) se va strange, se va stafidi, se va duce dracului... O sa ramanem singuri intr-o tara de javre, jigodii, cacanari si cocalari si deja doare cand te gendesti ca trebuie sa fi al dracului de tare sa nu ajungi ca ei - un alt dobitoc "futut la microfon"...
Si nu poti sa ii invinuiesti pe cei ce pleaca: cate unul, cate doi. Rand pe rand ii petreci cu privirea, cu gandul, ca pe ultimul drum. Numai ca de data aceasta, parca, ei pleaca spre viata iar noi ramanem intr-o lume ce se apropie tot mai tare de "lumea ailalta".
De obicei, exact acum, in momentul in care ajung cu "rationamentul" in punctul asta, ma infior si imi vine sa injur cel mai tare si sa scuip si sa zgarii si sa trimit la dracu. Si dupa ce trece fiorul asta se face liniste, atat de liniste incat mai-mai ca imi aud gandurile. Iar gandurile astea imi spun sa nu plec si eu, sa raman. Sa ma lupt sa-mi pastrez un pic de bun simt - macar cat sa nu incerc sa ii dau spaga lui Sf. Petru la poarta raiului ca sa ma lase sa intru... Sa raman si sa imi invat copiii (si pe oricare altul care ar vrea) sa se lupte si ei, sa injure si sa "futa microfoane" javrelor, jigodiilor, cacanarilor si cocalarilor. Sa raman si sa spun in fata tuturor trogloditilor ca sunt trogloditi. Sa raman si sa scuip in palmele intinse asteptand peschesul. Sa raman si sa ma pis pe toate crucile de alabastru puse la capataiul cine stie carui criminal nenorocit ce si-a cumparat titulatura de filantrop. Si de ce sa nu ne gandim la ce poate fi mai rau? poate sa raman si sa imi caut tovaras "de joaca" pentru "sejururile" de la azil. :)
Pana acum s-au dus I si A, R, I si "P". Deja nu mai am degete destule la o mana...
De-ai vostri cati s-au dus?
Si cati inca?
4 comentarii:
primo tempo care-s aia i si "p"
secundo- stai tu linistit ca s-a dus si oana si inca juma de moldova asa ca pe undeva se balanseaza
daca mai pleaca un sfert de moldova deja o sa fie bunul simt pe plus
cu drag, l...upa
mda... ce-i drept e drept. Dar parca tot nu se misca nimc; cei mai tampiti si mai scarbosi prospera si astfel raman aici.
Poate ar trebui sa ne racolam de acuma "tovarasi de joaca" pentru "pensie", altfel mi-e teama ca nu o sa mai avem de unde sa alegem si o sa tronam singuri peste balamucul ce ne asteapta :))
super blog! bravos!
dar tot n-am inteles de ce vrei sa ramai? nu ma convinge nimik din ce ai zis ca e ceva pt care poti sa ramai...e trist si le simtim lipsa dar e inbucuratr gandu ca sunt acolo si le e bine si fac totul ca sa fie fericiti..si probabil asta ne doresc si ei noua.
e mare lucru sa iti permiti sa faci totul ca sa fi fericit..si f greu gasesti locul unde sa o faci!
cu bine..
Alex, noi (R si cu mine), va asteptam cu drag la Strasbourg. Sa va povesteasca R cum e sa fii recompensat CU ADEVARAT pentru munca pe care o depui.
Nu cred ca un troglodit sau cocalar intelege cand ii spui tu ca e troglodit sau cocalar. Deci, iti pierzi vremea. Va asteptam!
Trimiteți un comentariu